Am vazut multe , am auzit si am experimentat tot felul de lucruri, am facut bani , am cheltuit, am slabit si apoi m am ingrasat , m am plimbat si m am simtit atat de obosita cum nu stiam ca exista , am fost depresiva apoi fericita .
Am plans pana m a durut sufletul si am injurat pana n am mai avut cuvinte , per total , am trait experiente intense.
Dar ce este cel mai important este ca desi m am schimbat enorm , in interior sunt tot eu.
Te shimba enorm lumea asta, lumea asta mare si frumoasa, nu mai esti acelasi, n ai cum , pentru ca treci prin niste experiente care n au cum sa nu si puna amprenta pe tine.
Ce este ciudat , este ca uiti , uiti atat de multe lucruri , uiti ce ai fost si habar n ai cine esti.
Nu te mai recunosti , devii altcineva pentru un timp ca apoi sa ti amintesti ce i cu tine , sa revii cu picioarele pe pamant , sa ti dai seama ca faci parte dintr o natie blestemata si sa urasti tot atat de mult cat iubesti propriat ti origine.
Cand vi aici nu te mai gandesti sa te intorci acasa , cel putin eu nu , altii nu rezista si fug acasa , e greu aici , atat de greu ca ti lasa rani ca niste gheara adanci infipte n inima si normal, te schimba atat de tare si te intareste , te face puternic , Doamne prin cate am trecut , am ajuns ca o piatra pe care calci si nu se sparge .
Am luptat enorm in lunile astea cat am stat aici pentru ca n am avut alta solutie, n am avut viata , numai munca si experiente, care mai de care mai grele , acum ma intorc acasa , la mine , pentru zece zile.
Sunt atat de curioasa cum ma voi simti , cand am venit aici am fost atat de socata ca n am vrut o lunga perioada sa ascult nici macar muzica romanesca, parca mi era frica, am vrut sa uit tot, si am uitat , acum nu mai vreau sa uit, imi iubesc tara si imi iubesc romanii mei dar sunt atat de multi care ne fac de ras si care se umilesc in fata jegurilor din alte tari ca ti vine sa i strangi de gat cu mana ta , oricum n ai simti nimic ,asta inseamna "afara" cand plecam va uitati la noi ca la un fenomen , dar nu mai suntem cei care am plecat , nimeni din cei care au plecat din tara cand se intorc nu mai sunt la fel , nu aia care au stat si au muncit si au fugit acasa , cei care au cunoscut lumea asa cum e ea , au cunoscut natiile pamantului.
In cateva zile vin acasa pentru 10 zile , ma asteapta ai mei , mi e dor de mi se rupe sufletul , asta impietrit .
Stau putin , imi pare rau de tara mea , dar din pacate asta este situatia, iubesc mancarea noastra care nu se compara cu nimic din ce i aici , iubesc vorba noastra si traditiile , dar e prea tarziu pentru mine , eu nu mai vin inapoi , s a terminat .
Super articolul... m-ai lasat fara cuvinte. Welcomme back si sedere placuta.. chiar daca pt 10 zile.
RăspundeţiŞtergerePupici
Multumesc Bia, te poop , vin sa mi iau copilul, e exact asa cum simt , n am exagerat nici un cuvintel.
RăspundeţiŞtergereCred ca nu ai exagerat,dar poate ca este mai bine sa stii unde-ti este locul.Pina la urma locul fiecaruia este acolo unde se simte bine:))) Pacat ca suntem nevoiti ,sa alegem intre tara,familie,parinti si motivatia "acolo poate este mai bine...,din punct de vedere material",dar cu sufletul cum ramine?! Drum bun si sa ai putere sa te poti reculege!
RăspundeţiŞtergereSufletul meu este familia mea iar familia mea foarte curand va fi cu mine , iar locul meu , nu este niciunde.Aici am vazut ce inseamna sa traiesti firesc si cam asta mi este locul momentan.
ŞtergereChiar daca nu am fost plecata,la vrsta mea te inteleg perfect.Acum, ma pun in situatia mamei tale.O sa fie greu.Sa va dea domnul putere sa treceti cu bine peste momentul despartirii.Eu plang fara sa va cunosc ,gandindu-ma cat de tare trebuie sa fiti ?Daca imi permiti un sfat,nu spune ca nu va mai intoarceti niciodata,chiar daca asta e hotararea luata.Sa aveti parte numai de bine toti !
RăspundeţiŞtergereDoamna draga, mama vine cu noi, asa ca nu prea are ce sa ne opreasca in Ro.
ŞtergereAtunci e ok!Va urez sanatate si numai bine tuturor.
RăspundeţiŞtergereNumai cine nu are pe cineva plecat din ţară, aşa, ca tine, nu înţelege fiecare cuvânt pe care l-ai scris aici. Mama mea a plecat în Italia acum opt ani şi jumătate. Nu a venit deloc în ţară timp de şapte ani, iar când a făcut-o, imediat ce a călcat pe pământ românesc şi-a dat seama cât de mult au schimbat-o experienţele prin care a fost nevoită să treacă. Eu am crezut că e fiţă, chiar am condamnat-o că a uitat de unde a plecat, dar de abia a doua oară când a venit acasă (toamna trecută), am înţeles că schimbarea este ireversibilă. Nici româneşte nu mai vorbeşte bine, deşi se străduieşte, numai ca să nu ne enerveze. Oricât îi e de greu acolo (şi are o vârstă destul de înaintată, nu mai are 50 de ani), oricât s-ar plânge de una-alta, oricât spune că vrea acasă, în sufletul ei nu-şi mai doreşte cu adevărat să revină în România. Singura legătură cu ţara suntem noi: tata, eu şi soţul meu. Acum patru ani, tata a vizitat-o acolo şi nu s-a putut adapta, a vrut înapoi după trei zile (dar a stat 10, la insistenţele ei). Eu şi soţul meu am fost acolo în 2006. El a şi muncit aproape trei săptămâni, în acea lună în care am stat acolo. N-am rezistat niciunul, deşi când am plecat de acasă, tot ce ne doream era să rămânem în Italia. Trebuie să fii puternic, să vrei cu adevărat să rupi orice legătură cu ţara, să-ţi doreşti cu tot sufletul să începi o altă viaţă şi să ai puterea de a nu privi în urmă. Noi nu am putut. De aceea, te înţeleg, dar te şi admir, pentru că, deşi este evident că, undeva, ceva doare, dorinţa de a merge mai departe pe drumul pe care l-ai ales este mai puternică decât nostalgia după viaţa trăită în România. Să dea Dumnezeu să-ţi atingi toate ţintele şi să fii fericită!
RăspundeţiŞtergereAtat de adevarate sunt cuvintele tale incat exprima mult mai bine ceea ce simtim noi , cei de afar si cei de acasa si asta pentru ca poti lar sa vezi lururile de acasa , dupa ce ai fost plecata din tara.
RăspundeţiŞtergereMultumesc mult pentru cuvintele extraordinare si sa ti fie bine in tara sau in orice parte ai dori sa traiesti .