Titlu imbecil, asa este , insa subiectul este delicat.
Vreodata , in viata asta ati facut ceva de care sa va fie rusine, ati aratat oamenilor din jurul vostru cat de fericiti sunteti, multmiti si chiar asa arata situatia din exterior , insa in realitate erati atat de nefericiti si nu aveati o rezolvare rapida sau poate ca va aflati total in impas pentru ca ar avea implicatii prea mari sa va razganditi atunci cand deja hotararea a fost luata si lucrurile au evoluat prea mult , iar voi sunteti din ce in ce mai nefericiti ?
Cum , cum sa iesi dintr o astfel de situatie fara ca oamenii sa te arate ccu degetul si sa se tavaleasca de fericire ca tie ti este atat de rau cand pareai atat de bine si toata lumea te ura pentru asta?
Nu incercati sa intelegeti de ce am scris asta , e prea complicat .Sunt insa curioasa cum ati iesit dintr o astfel de situatie, care pare fara iesire , daca v ati complacut si ati sperat sa se amelioreze in timp....
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
wibiya widget
LinkWithin
Laman
Recent Visitors
TOTAL VIZITATORI
"Adevarul doare,dar trece" asa era o vorba de-a fostului sot.Si intr-o zi am luat o decizie,oricat de grea mi s-a parut,sa stii ca pana la urma a trecut.
RăspundeţiŞtergereDe atunci stiu ca,decat singura in doi,mai bine singura de una singura si ca,nu conteaza altceva,decat fericirea si linistea interioara.Daca le am p-astea,am si sanatate,daca am sanatate,restul vine de la sine.
>:D<
Ai grija de tine.
In viata sunt situatii cand nu mai poti da inapoi,indiferent daca e bine sau rau.Trebuie sa te lamuresti singura si sa decizi.Ce crede lumea nu e important.Totul e sa-ti fie bine.
RăspundeţiŞtergereEu cred ca nu am putut face asta pentru ca fata mea ma da de gol ca am probleme. De orice fel! Nu ma pot ascunde!
RăspundeţiŞtergereEu cred ca toti am trecut prin asta si daca nu am ajuns pana la capat ,o etapa tot am parcurs.Iarta-ma dar iti raspund cu o intrebare:ce conteaza mai mult?Ce cred altii despre tine sau ce crezi tu despre tine?Raspunsul e tot in intrebare .Pupici
ŞtergereDa, s-a întâmplat să mă comport aşa şi nu pentru că nu aş fi avut curajul să spun adevărul, ci pentru că ştiam că cei din jur nu-l vor înţelege. E o prostie să ne raportăm la părerea celorlalţi, dar trăim în mijlocul oamenilor şi nu toţi sunt la fel ca noi, nu? Am ieşit din astfel de situaţii când cauzele care le-au generat au dispărut, nu a mai fost nevoie să joc teatru, iar lumea nu a trebuit să afle prin ce am trecut. Acum, depinde şi ce anume eşti nevoită să le ascunzi celorlalţi. Dacă simţi că asta trebuie să faci, fă-o! Dacă nu, asumă-ţi realitatea, fără să-ţi pese de ce zic alţii. Nu ei îţi trăiesc viaţa!
RăspundeţiŞtergere