Sunt intr un moment in care imi dau seama ca in curand nimic din ceea ce am fost pana acum nu mai are importanta, maine dimineata vand masina , asta inseamna ca am pornit pe un drum fara intoarcere , tot maine dimineata iau biletele de avion , nu mai pot da inapoi , desi inima mea este foarte indoita, imi vine sa plang , imi vine sa rad , sa ma bucur sau sa ma intristez, nu stiu ce trebuie sa fac , am multe ganduri si toate se invalmasesc si nu stiu daca ceea ce am ales este sau nu corect , daca fac cumva o greseala , sau daca este o noua viata mai buna , daca viitorul meu va fi mai bun de astazi inainte, ert este ca nimic din ce am trait pana acum nu va mai exista.
Aici acasa , am facut atat de multe lucruri, am invatat , am iubit, am nasut , am amintiri si am trait o viata foarte fericita, am trait o viata frumoasa si mi a fost bine .
Oare faptul ca vreau mai mult va fi de bine sau se va dovedi a fi o greseala.
Nu ma voi mai trezi sa merg cu masinuta mea cea noua la firma dimineata sa mi beau cafeaua mea cu lapte fara de care nu pot trai , nu o sa mai vad pustimea mea care vine in fiecare zi sa stea cu mine la cafea si sa radeam si sa ascultam muzica buna.
Nu o sa mai dorm in patul meu si nu o sa mai stau in bucataria mea duminica sa fac mancare buna si prajituri , nu o sa mai merg la Manastire sa dau mancare la catei si sa stau cu sotul meu de vorba in masina si sa privim luminile orasului.
Nici parcul nu o sa l mai vad , unde ma plimbam ore in sir de cand aveam 12 ani si fugeam dupa scoala sa ma intalnesc cu gasca mea de rockeri.
Nici nu o sa ma mai stie nimeni in orasul ala mare unde voi merge , asa cum ma stie aici si ma saluta toata lumea , fie dac sunt la volan , fie pe jos.
Nu o sa mai fie nimic, absolut nimic din ceea ce stiam ,dar oare ce va fi?
Anglia, noua mea casa pentru oare cat timp?
Cum o sa ma simt cand ma voi urca in avion , sau cand voi cobora intr o lume foarte noua , straina si necunoscuta?
Cum va arata noua mea casa , cu chirie, cat de rau va fi sau cat de bine?
Ma intreb daca mi voi realiza dorintele pentru care plec, sa i fie mai bine copilasului meu , care va avea parte de asemenea de schimbare , pentru ca va merge la o noua scoala intr o noua tara...
Cum va fi ?M a gandesc la atat de multe, mai este doar o luna , insa nu mai exista cale de intoarcere, poate ca nici nu doresc sa mai gasesc o cale de intoarcere.
Noaptea asta este noaptea care face tranzitia intre cele doua vieti.
De maine sunt pieton , dupa 11 ani.Mai stoiu sa merg?Si nu este infatuare, este gandul unui om care iubeste sa conduca din tot sufletul si care a facut atat de multe in Romania si care lasa tot si pleaca , pentru ca Romania nu i mai ofera nimic.
Nu stie insa ce sa simta, e greu , mi e greu, dar poate va veni o zi in care nu o sa regret decizia .
o sa fie bine
RăspundeţiŞtergereChiar daca simti si gandesti asa,e mai bine sa nu te indoiesti.Lasi amintirile si trecutul ,pentru viitor.Fii optimista si mai curajoasa.O sa va fie bine!Sa-mi spui peste 6 luni ca am avut dreptate.Succes!
RăspundeţiŞtergereNu trebuie să renunţi la nimic din ceea ce te reprezintă. Şi în Anglia poţi face, duminica, mâncare bună şi prăjituri pentru cei dragi, să te plimbi prin parc, să stai în maşină, împreună cu soţul tău, pentru a vorbi ore-n şir şi de a admira luminile oraşului.
RăspundeţiŞtergereGândeşte-te cu încredere la viitor, pentru că eşti norocoasă, nu pleci singură, ci împreună cu familia, vei merge la un loc sigur, nu va fi nevoie să bâjbâi, să cauţi sau să dormi pe unde apuci.
Te felicit pentru curaj, pentru ambiţie, dar mai ales pentru dorinţa de a-i oferi copilului tău o viaţă frumoasă.
E normal să ai îndoieli, dar o să vezi că se vor risipi imediat ce vei ajunge acolo. Sunt sigură că va fi bine! Îţi urez multă baftă!
Pleci in Angliaaa....
RăspundeţiŞtergereFrumos!...am vrut si eu odata sa plec, dar m-am razgandit in ultima zi...nu am indraznit!
Noua, oamenilor, ne este frica de necunoscut si pornim cu o oarecare teama la drum, de fiecare data cand exploram ceva. Trebuie sa fii optimista, trebuie sa gandesti ca va fi mai bine, mai ales ca vei avea familia langa tine...nu vei fichiar singura printre straini.
Iar Anglia e o tara frumoasa, oamenii sunt atat de diferiti...cred ca o sa-ti placa! Oricum, te admir mult pentru puterea care ai avut-o sa iei decizia asta, nu tocmai usoara, de a o lua de la capat... Doamne ajuta!